Inaugurez o mica rubrica de amintiri (eram plictisit si-am inceput sa ma gandesc la ce am mai facut prin trecut). Aici o sa incerc sa povestesc ceva chestii, mai mult sau mai putin interesante, din trecutul meu).
Acum vreo un an si 9 luni, imediat dupa primul an de facultate, am avut un chef nebun sa cutreier judetul Timis. Cu trenul si pe jos, n-aveam bicicleta si nici masina (implicit nici permis de conducere). Intr-o zi, dupa o cautare “apartamente timisoara“, am ajuns sa ajung sa gasesc o casa in Pesac. Cum am ajuns acolo nu prea imi dau seama, ce e drept e ca am ajuns.
Cei drept, am luat primul tren (pe la 11:00 cred) care ma ducea incolo. Ruta respectiva inca mai era detinuta la CFR la ora aceea. Am mers pana in Satu Nou, care parea a fi foarte aproape de Pesac. M-am inselat, astfel incat am mers vreo 4 km pe jos pana sa ajung acolo. Si nu am mers pe drumul normal……
Cand am ajuns intr-un final in comuna, dupa aproape 40 de minute, prima impresie care mi-a lasat-o e ca e o comuna destul de mare. Se intinde destul de mult. Chestia este ca nu sunt atat de multe case, cat teren au persoanele respective. Terenuri de 3-4000 de metri patrati, numai bune pentru agricultura. Am mers pana la urma, am vazut casa, casa care arata foarte bine, gradina era mare (dupa cum ziceam, iar in fata casei aveam tarmac (era asfaltat, ceea ce era super, tinand cont ca nu era drumul principal). Casa arata foarte bine, avea 5 camere si costa doar vreo 12000 de euro (cam asa ajungeai la negocieri). Din nefericire, avea o chestie nasoala.
Era foarte departe de Timisoara, cam 55 de km. Noi in acel moment nu aveam masina si aveam nevoie neaparat sa ajungem in Timisoara la lucru / facultate, iar un drum cu trenul nu era bun, tinand cont ca plecam la 5 si un sfert si ajungeam la 7:15. Doua ore pe drum cu trenul e prea mult, iar autobuze nu existau catre Timisoara, ci doar catre Sannicolau Mare.
O parte buna care ar mai fi fost de subliniat ar fi ca erai aproape de granita. Dar daca nu lucrai in Sannicolau Mare, slabe sanse sa iti iei o casa acolo.
Intr-un fel e trist, ca era departe de Timisoara, centrul economic al judetului, locul unde toti aveam loc de munca si treburi de rezolvat. E trist ca a fost casa care mi-a placut cel mai mult dintre cele pe care le-am vazut, a fost si ieftina si intretinuta, dar din nefericre inaccesibila din cauza distantei. Pana la urma, am ajuns intr-o alta zona, dar despre asta voi vorbi intr-o alta zi.
Pingback: Amintiri (I) | Șmen.ro