Pozitia anatomica este pozitia stand cu membrele superioare apropiate de partile laterale ale trunchiului, coatele in extensie, antebratele in rotatie externa, mainile in supinatie, degetele ( inclusiv policele ) extinse, membrele inferioare apropiate, genunchii extinsi , picioarele in unghi drept pe gambe, calcaiele apropiate, varfurile apropiate sau departate la un unghi de maxim 45 de grade.
Planurile anatomice – sunt suprafete care sectioneaza imaginar corpul sub o anumita incidenta. In raport cu orientarea fata de pozitia anatomica a corpului se descriu 3 planuri:
– frontal – dispus paralele cu fruntea, adica vertical si latero-lateral, care imparte corpul intr-o partea anterioara si o parte posterioara. Planul frontal care imparte corpul intr-o jumatate anterioara si una posterioara se numeste plan medio-frontal.
– sagital sau antero-posterior – este dispus vertical si antero-posterior, imparte corpul intr-o parte dreaptasi una stanga. Planul sagital care imparte corpul intr-o jumatate dreapta si una stanga se numeste plan medio-sagital.
– transversal – eeste dispus orizontal si paralel cu solul, imparte corpul intr-o parte superioara si una inferioara. Planul transversal care imparte corpul intr-o parte superioara si una inferioara se numeste plan medio-transversal.
Axele – se formeaza prin intersectarea a doua planuri:
– axul vertical – la intersectia planului frontal cu cel sagital
– axul sagital – la intersectia planului sagital cu cel transversal
– axul frontal – la intersectia planului frontal cu cel transversal
Centrul de greutate – este locul unde actioneaza rezultanta fortelor gravitationale si nu coincide cu centrul geometric al organismului deoarece corpul uman este alcatuit din diverse segmente cu densitate diferita si nu este perfect simetric. Prezinta variatii individuale in functie de constitutia fiecarei persoane si se modifica odata cu schimbarea pozitiei. In cazul persoanelor cu constitutie normala care se gasesc in pozitie anatomica centrul de greutate este aproximativ in centrul micului bazin la nivelul marginii superioare a verbrei S3.
Anterior – indica pozitia inainte, care este asezat in partea de dinainte;
Posterior – indica pozitia inapoi, care este asezat in partea dinapoi;
Apex – punctul culminanat sau varful unei formatiuni anatomice;
Apical – care este localizat in varful unei formatiuni anatomice;
Caudal – termen anatomic care se refera la partea distala, inferioara a unui organ sau a unei regiuni;
Distal – indica o pozitie extrema, periferica in raport cu un punct central;
Proximal – indica o pozitie superioara apropiata de un punct central;
Dorsal – care se afla in partea posterioara a corpului sau a unui organ;
Ventral – care apartine partii anterioare a corpului sau a unui organ, partea anterioara a corpului sau a unui organ;
Medial – partea interna, mai aproape de linia mediana a corpului, central;
Lateral – situat la margine, la periferie, departe de centru, partea externa a corpului;
Vertex – punctul cel mai inalt in plan sagital pe suprafata externa a cutiei craniene, crestet;
Centrifug – eferent – care tinde sa se departeze de centru;
Centripet – aferent – care tinde sa se apropie de centru;
Bilateral – care are doua parti sau doua laturi opuse simetrice;
Contralateral – se refera la partea opusa a unui punct sau a unei regiuni;
Juxtaarticular – paraarticular – localizarea unei afectiuni in imediata apropiere a unei articulatii;
Subiacent – care este situat dedesubt;
Intercostal – spatiul situat intre doua coaste;
Interscapular – situat intre cele doua margini interne ale omoplatilor ( scapula );
Apofiza – proeminenta normala a unui os;
Pronatie – miscarea de rotatie interna pe care o efectueaza mana si antebratul prin care fata palmara devine posterioara si policele medial;
Supinatie – miscarea de rotatie externa pe care o efectueaza mana si antebratul prin care fata palmara devine anterioara si policele lateral.
Flexia – este miscarea pe care doua segmente articulate intre ele se apropie unul de celalalt. Se produce cand unghiul dintre axele longitudinale ale celor doua segmente care participa la formarea articulatiei respective se miscoreaza. Se executa in plan sagital.
Extensia – este miscarea inversa celei de flexie, prin care doua segmente articulate intre ele se indeparteaza unul de celalalt. Este miscarea prin care unghiul dintre axele longitudinale ale celor doua segmente care participa la formarea articulatie respective se mareste. Se executa in plan sagital.
Abductia – este miscarea prin care segmentul respectiv se indeparteaza de linia mediana a corpului sau miscare prin care un membru sau segment de membru se deplaseaza lateral fata de axul longitudinal al sau. Se executa in plan frontal.
Adductia – este miscarea prin care segmentul se apropie de linia mediana a corpului sau miscare prin care un membru sau semgent de membru se deplaseaza medial fata de axul longitudinal al sau. Se executa in plan frontal.
Inclinare laterala – sunt miscari caracteristice coloanei vertebrale prin care un segment al corpului se apleaca spre dreapta sau spre stanga in plan frontal. SUnt miscari care se executa in jurul unei axe sagitale care trec prin articulatiile care participa la aceasta miscare.
Rotatiile – se executa in jurul axului longitudinal al segmentului care realizeaza miscarea de rasucire in cazul articulatiilor coloanei vertebrale, vorbind de rotatie spre dreapta si spre stanga, iar in cazul membrelor de rotatii interne si externe. La nivelul antebratului vorbim de pronatie – rotatie interna si supinatie – rotatie externa.
Circumductia – este miscarea care se executa concomitent pe mai multe planuri, miscare prin care segmentul descrie un conc cu baza la extremitatea distala a segmentului sau a membrului respectiv si cu varful in articulatia care executa miscarea. Este caracterisitica articulatiilor cu grad mare de mobilitate, cele biaxiale si triaxiale. In cadrul acesteia se succed urmatoarele miscari: flexie, abductie, extensie si adductie.
Ortostatism – mentinerea corpului in pozitie verticala sau ortostatica.
Clinostatism – pozitia culcat a corpului.
Decubit dorsal – pozitie in care pacientul sta intins pe spate cu membrele superioare de-a lungul corpului si membrele superioare de-a lungul corpului si membrele inferioare intinse.
Decubit lateral – pozitie in care subiectul este culcat pe un flanc, pe o latura.
Decubit ventral – asezat cu partea anterioara a corpului pe un plan orizontal.
Foarte util pentru profesionisti!