Anul asta, anul trecut…

Anul trecut, pe vremea asta, scriam primele posturi pe blogul de wordpress. si ma pregateam de excursie. Prin tara. Mi-am adus aminte de asta pentru ca am foarte multi prieteni care merg in Capidava anul acesta pentru Atlantykron. Din nou. Din nefericire pentru mine ( si pentru unii din prietenii/prietenele mei/mele) nu voi fi acolo. Fiindca trebuie sa platesc chiria in Timisoara, si pentru asta trebuie sa lucrez.

Totusi, sa va povestesc ce s-a intamplat anul trecut si ce a insemnat pe scurt excursia asta pentru mine. Si a insemnat ceva…

Ma bazaia Razvan la cap cu excursia asta. M-ar fi costat in total vreo 4 milioane totul, 15 zile de plimbareala prin tara. Am facut eu ce am facut si am reusit sa scot banii astia cumva.

Vacanta asta era intr-un fel o excursie pana la Capidava, intr-o tabara internationala pe mai multe chestiuni. Era o chestie faina, ma inregistrasem dinainte ( trebuia sa faci asta, iti faceau legitimatie si toate cele ). Era de mers cu cortul, Razvan avea cort asa ca am zis sa mergem.

Pe 31 Iulie seara mi-am facut frumos bagajul ( ditamai geamantanul, vai cat am tras eu de el…) si m-am pus la somn. Nu aveam treaba, pana pe la 9 de dimineata puteam sa dorm teapan. Fix la 9 si un sfert m-am trezit, nenorocitul de telefon nu a sunat ( am aflat dupa aia ca avea ceva probleme). Nu am avut treaba, mi-am luat toate chestiile si la 10 am plecat catre Petrosani. La 11:35 stiu ca aveam trenul si mai trebuia sa cumpar niste chestii din Petrosani. In fine, drumul pana la Petrosani a fost fara probleme. La 11:05 eram in Petrosani, am mers pana in piata sa imi iau niste chestii ( slapi, niste integrame, ca altceva nu am gasit ) si am mers catre gara.

Aici am facut o mica greseala, nu m-am uitat la ceas. Era 11:30 cand am intrat sa imi iau biletele. Am luat biletele in jumate de minut si am fugit catre tren ( era pe la linia 4 ). Am urcat exact cand fluiera locomotiva. Leoarca, ca doar alegasem, m-am asezat pe un scaun si am stat asa jumate de ora. Dupa aia mi-am organizat si eu tot si mi-am pus muzica la telefon.

4 ore de mers cu trenul sunt plictisitoare, mai ales ca peisajul e familiar. Nu aveam ce poze sa fac, asa ca mi-am pastrat aparatul pentru Craiova. Am ajuns pe la 3 in Craiova, gara jalnica in momentul ala ( si acum cred ca e la fel ). Am reusit sa il vad si pe Razvan, am mers la el, m-a pus in tema cu toate detaliile, am incercat sa facem cortul sa vedem daca reusim sa il instalam si in tabara :))

A urmat o noapte de somn, a doua zi urma sa plecam si trebuia sa fim fresh.

Binenteles, nu pot dormi mult, asa ca la 6 dimineata eram treaz.

Din nou, drumuri prin oras sa vedem ce ne mai trebuie, ne-am luat tot si am plecat cu niste bagaje imense pana in gara, ne-am luat rapidul catre Bucuresti ( ala care merge pe Pitesti). A fost un drum… confortabil ( fata de drumul Bucuresti – Cernavoda..pff). Am stat jos, numai dealuri peste tot, mai ca te apuca somnul la ora 6 dupa-masa…

La 8 eram in Bucuresti. Am lasat la bagaje totul si am plecat prin Bucuresti. Am mers si eu pentru prima oara in viata cu metroul ( nimic neobisnuit, cu exceptia faptului ca merge mult mai repede decat credeam eu) si am vazut niste italieni care se mirau cat de modern e metroul romanesc.

Apoi, cand am ajuns in Piata Unirii, aglomeratie. Era inmormantarea preafericitului ( pe dracu ) Teoctist ( cred ca asa il chema) si era aglomerat ca dracu, drumurile erau inchise. Stiu ca ne-am plimbat ceva pana sa ajungem la persoana la care urma sa stam vreo 4 ore. Si statea chiar langa Casa Poporului, misto zona ­čśÇ

Stiu ca m-am uitat ca prostul la Casa Poporului. Mare al dracului. Si m-am uitat…m-am uitat…..pana m-am impiedicat de un stalp. Ca in filmele cu prosti. Numai ca eu n-am picat.

In cele 4 ore petrecute la persoana respectiva stiu ca am discutat si despre facultati. Razvan era deja hotarat sa mearga la Stiinte Sociale la Bucuresti ( asta pana asta-primavara cand a hotarat sa mearga in Anglia, tot pe acelasi domeniu. Si acolo a ramas. Va pleca in UK). Eu nu eram foarte hotarat, vroiam intai in Bucuresti la Geografie, dar si la mine alta a fost situatia. Am vrut si eu sa merg in Anglia la Worcester ( ca multi amici de ai mei de la Liceul de Informatica din Petrosani) dar pana la urma am spus pas, am ramas in Timisoara, am ramas la kinetoterapie, cu toate ca am dat si la geografie ( au fost medii prea mari ca sa intru. Oricum, macar mi-am pastrat domeniul ­čÖé ).

Am plecat, persoana respectiva a fost foarte de treaba si ne-a dus pana la gara unde ne-am dat seama ca am luat o decizie proasta. Plecam VINERI noapte, inceput de weekend, cu trenul de Constanta si mai ales, cu un personal. Peste 1000 de oameni pe peron, multi mergeau la mare, multi erau fani ai stelei ( vai saracii de ei, cum aratau la 4 dimineata…). Ce sa mai zic ca trenul a intarziat o ora jumate, si-a mai pus cateva vagoane ( trebuia sa plece la 1:45 si a plecat la 3 jumate). La 3 a venit trenul si toti sareau pe geamuri ca sa prinda locuri in compartimente. Teribil. Noi abia am prins un loc langa baie, mirosea ca dracu. M-am mirat ca un cuplu si-a pus acolo bagajele frumos, au dat cu parfum si au inchis usa. TERIBiL!

Pe tren, 4 ore au trecut greu. Mai ales noaptea. Somn aveam in mine, dar cum dracului sa dormi cand stai in picioare. In plus erau unii din Oltenita langa noi cu sticle de prigat si votca la indemana. Ce mai, betie….

Am baut si noi putin, ca mno, n-aveam ce face.

Partea proasta e ca stateam aproape de usi, toti sareau peste bagajul meu si se pisau din tren deschizand usa ( dementi..). Faze de genul nu am prins si sper sa nu mai prind.

In plus, ziceam ceva mai sus de suporterii stelisti. Toti manga si drogati, ca doar juca Steaua. La 4 dimineata opreste trenul in Ciulnita, coboara unu din tren si incearca sa se urce la noi in vagon. Nu reusea nicicum, era teapan, ce mai. Si in timp ce incerca sa urce ii picasera drogurile din buzunar…….

Si dupa aia il auzeam strigand ca nebunul ca si-a pierdut drogurile. Bine ca am scapat si de ei…

La 7 dimineata deja aveam draci. Nu ma puteam controla uneori. Acolo am intalnit niste fete cu care am stat mare parte din timp ( cu una din ele m-am intalnit recent, prietena foarte buna de-a mea din Bucuresti). Parca cat de cat m-am mai destresat. A incercat si televiziunea sa imi ia interviu, a iesit de toata jena.

Am mai stat cu Razvan pana au aparut alte fete ( prietene de-ale lui). De la 7 pana la 1 jumate am stat in Cernavoda. Era cald si noi frecam menta. Acolo am mai intalnit si alte persoane cu care urma sa ma inteleg bine.

Acum stau si lucrez in Timisoara. Nu am cum sa merg in vacanta, pentru ca abia am inceput lucrul. Asa ca anul asta voi rata Atlantykronul. Dar anul viitor ma voi echipa cum trebuie si voi merge, ca doar e editia 20.

Voi mai povesti si altele, dar asta altadata, depinde de timpul avut si de circumstante.

Ne mai auzim.

Ti-a placut acest articol ? Ajuta si pe altii sa il gaseasca folosind linkurile de social media de deasupra comentariilor.

1 thoughts on “Anul asta, anul trecut…

  1. dheo says:

    Well, ai talent omule. Interesante peripetiile. Cred ca e cel mai lung si frumos post al tau.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *