Nu o spun neaparat pentru ca mi-ar place sa fiu iar copil, pentru ca eu nu “iubesc” copiii foarte mult. Lucrul pe care vroiam sa il spun este ca atunci cand ai 6 ani esti lipsit de griji, te intretin parintii si te doare undeva de toate lucrurile. Mi-am adus aminte asta aseara, cand venind cu trenul de la Timisoara s-au asezat in acelasi compartiment cu mine o femeie cu un copil de 6 ani. Ii vedeam si auzeam cum vorbeau, copilul acela vorbea fara nici un pic de sens, dar cel putin nu era suparat, bosumflat, stresat sau altcumva. Uneori as da orice ca sa nu mai fiu si eu asa. Din pacate nu se poate, asa ca …
Eh, viata merge inainte si cu bune si cu rele, cumva tot trebuie sa te descurci.
