Ultimele zile le-am tot petrecut astept. Asteptand sa plec la Alba Iulia dupa 3 ore de somn, asteptand 4 ore intr-un mini autobuz extrem de aglomerat ca sa ajung la Alba pe o temperatura mult prea mare ca sa o suport, astepand 2 ore sa iau masina, “asteptand” cu 60 la ora in spatele unor mormoloci pentru ca nu aveam unde sa depasesc, asteptand sa ajung acasa. Si sa dorm.
N-am mai fost de multa vreme atat de obosit ca ieri. Am picat in pat si in cinci minute mi-am luat somnul.
A fost o zi obositoare, inceputa mult prea repede, terminata mult prea tarziu.
