Ieri am revenit de la Ghilad la Timisoara mai pe seara. De la Ghilad la Jebel personalul de Regiotrans a mers usor, nu prea erau calatori in el, asa ca a fost plictiseala.
In Jebel, aveam tren peste 40 de minute, un personal motor care circula de la Voiteni la Timisoara. In personalul respectiv am dat de 3 straini, un englez si doi nemti. Cu nemtii nu am avut treaba, cu englezul s-a bagat careva in seama si habar n-avea sa vorbeasca in alta limba straina, asa ca m-am oferit sa ii traduc eu. La inceput, dupa aia am intrat eu mai mult in vorba cu el si l-am mai intrebat ce crede despre Romania si mai ales ce cauta prin Jebel.
Ciudat, dar strainii sunt fascinati de trenurile vechi, cum e cel dintre Jebel si Liebling, un singur vagon, motor. La fel cum sunt fascinati de cladirile vechi din orasele romanesti si de arhitectura germana. I-am mai recomandat sa mearga cu trenul de Lovrin – Jimbolia, pentru ca si acolo este un motor, dar mai ales pentru ca trece prin Lenauheim, un sat care a fost loc de nastere pentru Nicolas Lenau, avand si un muzeu acolo.
Dintr-o data am auzit la radio ca a ratat Steaua penalti in meciul cu Motherwell, cand deja conduceau cu 1-0. Cand i-am tradus asta lui Raoul ( asa il chema pe englez ) a zis ca si asa nu conteaza, scotienii sunt degeaba.
Si acum vorbind de anglia si scotieni. El a zis in felul urmator: este Londra si partea de sud a angliei de pe langa Londra si nordul, care nu conteaza, pentru ca si asa e mai slab populat.
A mai zis ca habar n-are unde e Motherwell, iar singurele orase din Scotia pe care le stie sunt Edinborough si Glasgow. Sau ca scotienii incearca, se chinuie, dar tot timpul esueaza lamentabil.
Oricum, a fost interesant sa imi folosesc engleza cu cineva, mai ales ca nu am avut ocazia sa folosesc prea des engleza, stand doar in Romania.
ciudat nume mai are, pt un englez.
poate o mai luat un spritz de Scotch, inainte de drum. 😛