Intamplari automobilistice prin judetul Timis

Am mers ceva vreme prin judeţul ăsta de când suntem în Timişoara. Fie că am fost doar la plimbare cu maşina fie în căutare de diverse lucruri. Binenţeles, nu ştim judeţul Timiş atât de bine pe cât ne-am dori, de aceea am avut destule păţanii cu maşina şi drumurile din judeţ.

Unul din primele drumuri care le-am avut prin judeţul Timiş a fost cel de la Buziaş la Timişoara acum un an. Ca şi acum, este un dezastru. Înclinat, plin de gropi, trebuie să fi atent la orice pas ca să nu îţi distrugi maşina. Sau să nu răneşti pasagerii din spate….

Pentru cei ce nu ştiu, nu am carnet de şofer, aşa că toate întâmplările pe care le-am avut au fost cu maşina lui fratemio. Aşa că eu am mers pe locurile din spate. Aveam eu centura acolo, mi-am pus centura, dar degeaba. Drumul dintre Buziaş şi Timişoara a reusit sa imi provoace multe cucuie minore, mai puţin unul. Care a fost mare. La un moment dat într-o curbă drumul a luat-o brusc mai în jos. Şi anumite forţe au acţionat la perfecţie: am reusit să lovesc atât de tare cu capul tavanul maşinii încat m-a durut capul cam două zile. După ce am circulat mai mult prin judeţ mi-am dat seama că două trasee sunt mai urâte pe drumurile naţionale şi europene din Timiş: Buziaş – Timişoara si Recaş – Timişoara. De atunci le-am cam evitat.

A doua întâmplare vine de la un drum scurt cu fratemio pana in Albina. Mergeam noi liniştiţi, era cald, fara nori pe cer. Chiar la ieşirea din Moşniţa ne loveşte o torpilă care ne orbeşte pentru moment. Staţi linistiti, nu era o grenadă shock ca in Stargate sg-1 ( aia de te orbeşte instant pentru o perioadă scurtă de timp ), ci era un ditamai rahatul pe care o pasăre a hotărât să îl arunce chiar pe maşina noastră, acoperind un sfert din parbriz. Jur ca am ramas socat cand am văzut câta torpila ne-a aruncat….

Am mai avut o întâmplare la fel de nefericită şi cand am vrut să mergem între Mănăştur şi Gelu. Am întrebat câţiva localnici din Mănăştur cum putem ajunge mai rapid în Gelu. Toţi ne-au indicat un drum care, după spusele lor, “este destul de bun”.  Cred că localnicii aveau chef de glume….

Am urmat indicaţiile lor destul de precis şi am ajuns la un drum de ţara, între două lanuri de porumb. De nu am târât la tulpini de porumb dupa maşină…. a trebuit la un moment dat să cobor eu jos din maşină şi să indepartez din tulpini pentru că erau prea multe. Ca totul sa fie şi mai frumos, primul lucru pe care l-am aflat când am ajuns în sat a fost că fostul doctor al comunei a decedat în condiţii misterioase ( adica a bagat unu cuţitul în el ).  Cert este ca atunci cand am ajuns in Timişoara inca mai aveam iarba si parţi din tulpina de porumb pe sub maşină.

Acest articol participa pentru concursul organizat de J.Mihai legat de Portbagaje auto.

Ti-a placut acest articol ? Ajuta si pe altii sa il gaseasca folosind linkurile de social media de deasupra comentariilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *