25 Martie 2010 – Aproximativ 2010 de cand un anume inger numit Gabriel i-a zis unei anumite Maria ca va naste peste 9 luni un baiat care va deveni ceva. Ce a devenit, puteti citi in Biblie. Eu stiu povestea, dar las si pe altii sa mai citeasca. Oricum, e ca sci-fi-ul pentru mine.
Nu vorbesc despre asta, nu ma intereseaza. Ziua asta a inceput destul de prost, nu am putut scapa de un anumit vis/cosmar, in care ma vedeam trecand prin pasajele intunecate si incercand sa rezolv ghicitorile din jocul Shade – Wrath of Angels. Am jucat vreo 2 ore azi-noapte (asta dupa aproape 3 luni de cand nu m-am mai jucat ceva serios) si toata dimineata ma chinuiam sa omor scorpioni si paianjeni uriasi, scheleti cu spears si sabii, uriasi cu casti de vikingi si niste ciocane de 2 ori cat mine si nu in ultimul rand mumii egiptene cu coarne si cu boxeri albi cu dungi albastre (seriously, n-ati avut ce pune altceva in locul lor ? ). Si sa nu uit de alti monstrii legendari si binenteles un intuneric criminal si niste sunete care si la varsta asta te mai pot speria. Am tot batut la monstrii pana a sunat telefonul lui Mihai, il cauta un client (nu il mai sunati atata pe Mihai dimineata, ma trezeste din somn).
In camera erau un frig criminal, probabil din cauza radiatorului care era oprit. Am iesit usor pe usa, inca ametit din trezirea brusca. Pe hol muream de cald. Afara era si mai cald. Am stat vreo 5 minute sa ma dezmortesc si am intrat iarasi in congelator. Imi era mai bine, mi-am mai verificat din mailuri, am mai lucrat nitel la un site pana pe la 12:10. Dupa care m-am pregatit sa plec, aveam un autobuz la 12 jumate.
Am ajuns cumva cumva la timp la autobuz si am constatat ca ziua de azi va fi una aglomerata. In centrul comunei erau vreo 30 de persoane care au ocupat tot autobuzul. Toate venisera la biserica din comuna pentru a asistea la slujba de Buna Vestire, toate imbracate in haine de sarbatoare. Numai bine, au ocupat toate locurile si tmeperatura din autobuz a crescut considerabil. Cei care au urcat din Ciacova, Jebel si Sag nu au mai avut unde sa stea, era full. Era atat de plin incat si locurile din picioare erau ocupate. Caldura ma sufoca incet incet. Noroc ca aveam apa la indemana sa mai beau din cand in cand pentru hidratare.
In Timisoara deja temperatura devenise insuportabila, noroc ca au coborat multe persoane la Turist (sau statia Veteranilor, asa cum scrie acolo) si s-a mai limpezit aerul. Undeva dupa interesectia de la Iuliu Maniu au mai coborat persoane iar la un moment dat o mama s-a trezit ca fiica sa a coborat cu o statie inainte. Ca sa fie totul perfect, autobuzul a ajuns dupa o ora si jumatate in Timisoara, cand in mod normal nu face mai mult de o ora.
Nu mai zic ca am mers vreo jumatate de ora prin Timisoara pe jos, am murit de cald, am mai fost la un curs unde numai la forta, viteza, suplete, rezistenta si indemanare nu ma gandeam. Aveam alte probleme de rezolvat pe la banci si trebuia sa fug prin tot orasul ca sa fiu sigur ca documentele necesare ajung unde trebuie.
Intr-un final, m-am retras pentru o masa scurta la Foodcourt in Timisoara, unde mi-am luat ceva de rontait, mi-am scos laptopul si m-am apucat sa citesc si sa mai lucrez putin. Am aflat din pacate ca politicienii s-au calcat in picioare la inmormantarea lui Mile Carpenisan si ca din pacate Tomata sufera……(condoleante).
Ca sa mai avem inca un aspect negativ al zilei de azi, a inceput iar sa ma doara piciorul si soldul destul de puternic. Se pare ca 2 luni de pauza n-au fost de ajuns….
Sa nu uit, s-au apucat iar sa cioparteasca podul din Calea Sagului, de aceasta data sensul de iesire din oras. Iarasi stam minute buna pana sa intram in oras…
