O locutiune, doua locutiuni

Pun pariu ca daca acum intreb un grup de persoane ce inseamna cuvantul “locutiune”, 9/10 sau mai degraba 19 din 20 nu vor stii ce inseamna.  Nici eu nu am stiut ce inseamna, dar cand am vazut ca o gramada de persoane cauta dupa expresii si locutiuni pe net. Tinand cont ca nici orele de limba romana nu imi erau cele mai dragi (nu erau cele mai dragi din alte cauze, nu ca m-ar fi deranjat pe mine limba romana…. desi….. in fine, sunt multe de spus, alta postare pentru asa ceva), am zis sa ma uit in celebrul dex al limbii romane.

Locutiune inseamna:

1. Grup de cuvinte cu înțeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire.

2. Îmbinare de cuvinte cu sens unitar și funcție gramaticală unică

3. Grup de cuvinte care, pierzându-și semnificația lor proprie, au împreună valoarea unui singur cuvânt și o funcție gramaticală unică.

4. Grup de cuvinte cu sens unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire

Si cam atat. Oricum, toate explicatiile spun acelasi lucru: grup de cuvinte care au din punct de vedere gramatical valoarea unui singur cuvant.

Si pentru a intelege mai bine la ce se refera, dau exemple care le-am gasit si pe wikipedia si care cred ca vor fi de ajutor:

Exemple de locuțiuni: „monstru sacru”, „de la oul Ledei”, „a înalbi un arab”, a lua ţeapă, a lua câmpii, a se da de ceasul morţii.

Si cred ca folosind ultimele grupuri de cuvinte am reusit sa explic si ce sunt locutiunile. 🙂

Ti-a placut acest articol ? Ajuta si pe altii sa il gaseasca folosind linkurile de social media de deasupra comentariilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *