Trebuia sa fie o cursa excelenta in care sa imi imbunatatesc cel mai bun timp de pana acum pe o cursa. Am mers frumos, fluent, fara risc si am fost la Brasov de la Craiova in 4 ore, ceea ce e blana. Partea proasta e ca iar am intrat in judetul Covasna.
Nu stiu de ce, dar dintre zone in care am avut probleme cu masina, Covasna e in top. Din 6 incidente pe care le-am avut de-a lungul timpului cu masina, 3 din ele au fost in Covasna.
In prima faza la Chilieni a lasat cineva in mijlocul drumului, fix dupa o cursa, doua lazi de paine una dupa alta. Evident ca s-a blocat una din lazi sub masina si a trebuit sa pierd jumatate de ora sa ridic masina si sa o scot.
A doua problema a venit intre comunele Coseni si Chiieni, cand pompa mea de benzina a decis sa cedeze definitiv, motiv pentru care si motorul a decis ca nu mai vrea sa mearga. Aici a avut nevoie de service. Noroc cu Mihai ca a fost cu mine pe drum.
Azi insa, in timp ce ma apropiam vertiginos de intersectia dintre Covasna, Sfantu Gheorghe, Brasov si Targu Secuiesc, un iepure mare a iesit brusc pe drum fix in fata masini. Timp sa il evit n-am avut si toata partea din fata s-a facut tandari. Mi s-a spart radiatorul, aia a fost problema cea mai mare. Pentru ca fara radiator, nu mai plec niciunde. Si la fel, luat masina la inchiriat, realizat cursa si intors inapoi la Brasov. Doar ca de data asta nu se mai poate repara repede. Deloc. O sa fie vreo doua saptamani in care masina o sa fie indisponibila (Casco, iar procedurile pentru asa ceva sunt aparent ceva mai complicate). Asa ca iar se va merge cu masini inchiriate.
Si intr-un final, cand am ajuns la Brasov si totul pare ca e in regula intr-un final, am reusit sa imi rup blugii. Irecuperabil din pacate. Grozav.
Iar dupa toate acestea, sunt intr-un tren personal (sau regio, cum ii zice acum) de la Brasov la Bucuresti. Face 4 ore pana la Bucuresti. Timp suficient sa reflectez la…… habar n-am la ce. Nici putere de “reflectare” nu am, la cat de obosit sunt. De ieri de la 9 dimineata n-am mai reusit sa inchid un ochi, asa ca abia astept sa ajung acasa sa dorm 12 ore fara sa ma bazaie nici dracu.
Dar pana atunci, mai am inca 2 ore jumate pe care trebuie sa mi le umplu cumva pe tren. Noroc ca e un peisaj frumos pe afara. Acum ce am coborat de la Brasov si am ajuns intr-un final si la Comarnic. La ora 18:18. E bine ca inca mai e lumina si mai am ce vedea afara, ca altfel ma apuca somnul instant.
E bine ca am tableta la mine sa mai fac si eu ceva cat sunt pe tren. Dar cel mai bine e ca trenul acesta personal are prize. Personal cu prize. Drept e, pe Bucuresti – Brasov, dar am priza, stau cat de cat lejer si imi incarc si tableta.
Dupa cum ziceam, mai am doua ore si jumatate de stat. Probabil ca ceva de lucru o sa imi gasesc pana cand vom ajunge in capitala Bucuresti.
Pana atunci, dragi 0 cititori ai acestui blog, va urez o seara frumoasa si plina de placeri. Pentru ca ati avut o zi cu siguranta mai buna ca a mea…
Pingback: Pasul Oituz | J Marius