Pentru ca asta e cam singura pe care o am. Asa ca am profitat de ea, din plin. Patru zile de pauza, de vineri pana luni. Cu plecare vineri dimineata de la ora 8:20, gara Timisoara Nord. Binenteles ca nu am reusit sa ajung mai devreme la gara, nu e foarte aproape. La gara alte probleme. Nu stiu ce nu aveam scris pe legitimatie. Dai si scrie cu viteza legitimatia, mi-a facut bilet si iar am prins trenul la fix, la un minut dupa ce am urcat a si plecat. Dupa cum spuneam si pe tren, am avut norocul sa ma intalnesc cu cineva care lucreaza tot in domeniu ( informatica, sa ii ziceam asa ) si am avut cu cine vorbi pana la Brasov. La 5 si 20 eram la Timisul de Sus ( dupa Brasov ), aveam 3G si totul parea ok. Dupa aceea a fost dezastru. Mi s-a terminat bateria la laptop, trenul a trebuit sa stea aproape o ora in Timisul de sus ca sa astepte dupa alte trenuri si in plus ii tineam si pe niste prieteni pe loc ( ei ma asteptau la Busteni). Intr-un final am ajuns dupa o ora si jumatate. In Busteni era placut, insa cand am urcat in Gura Diham deja ploua. Cand am inceput sa urcam a fost si mai rau. Traseu greu ( cel putin pentru mine ), am avut mult de urcat in panta, ploaie torentiala transformata in lapovita si apoi in ninsoare ( cand am ajuns la “Prepeleac” ). O fata din grup a strigat “Galagie” de mai multe ori decat am auzit eu cuvantul asta in ultimul an. Si mai urcam si pe intuneric. A fost…. o senzatie interesanta.
Dupa 4 ore de urcat am ajuns la cabana, unde am bagat un somn crunt pana a doua zi. A doua zi o parte a grupului a urcat pana pe Omu, noi am stat jos ( aveam si bocancii si hainele leoarca ) si am pierdut timpul. Seara am incins cartile, le-am udat bine cu bere si am jucat ore bune. Distractie, vorbarie, placut.
Duminica am urcat si noi pe un traseu pana la lacul Tiganesti ( traseu usor, de vreo 2 ore). Vantul batea cam tare, insa asta nu ne-a oprit sa stam acolo si sa facem ceva poze si sa admiram peisajul. Intorsi inapoi am mai stat putin si am coborat. Deci jur ca a fost o coborare destul de usoara ( desi a durat 3 ore). Nu ne-am simtit foarte obositi, am coborat mai pe viteza si am avut timp sa vedem cam prin ce am mers ( nu ca in noaptea ce am venit ).
A urmat apoi trenul spre Bucuresti, locatie in care ma aflu si acum, Luni, 20 Octombrie 2008, ora 1:02. Deci Bucurestenii care au chef de o bere sau de altceva, ne putem intalni maine mai spre seara. Doar dati-mi un semn.
Pana atunci sa imi refac vocea. Ca is ragusit de abia pot scoate cateva cuvinte din gura.
