Cam asa ma simt eu prin familia mea. Si asta doar pentru ca altcineva din familie e mult mai sus, munceste mai mult si face mai mult. Si imediat cresc pretentile tuturor. Nu se gandesc ca persoana respectiva ( in cazul de fata eu) nu vrea poate sa ajunga asa de sus si poate nici nu are posibilitatea teoretica si practica de a ajunge acolo. Dar ei nu, ca trebuie sa fii si tu acolo, ca daca el poate, poti si tu. Si pentru ca nu ma intereseaza in special sa ajung ca unu si ca altu’, incep sa ii bag tot mai putin in seama…
Poate e bine, poate e rau. Dar vreau sa scap dracu de discutile infinite….
Hmmmm, nu cred ca exista “oaia neagra a familiei” in cazul in care unul e sus si altul e putin mai jos. Atata timp cat fratele tau (ma rog, n-am inteles exact cine e “celalalt”) e director si tu esti doar muncitor, nu cred ca esti oaia neagra, fiecare e diferit in felul lui, poate tu esti mai bun la suflet sau poate ai alt scop in viata.
Continua sa-ti verzi de scopurile tale si nu te consuma prea mult pentru ce cred altii.
PS: Aceaiasi problema o am si eu cu sora-mea, eu am terminat facultate, am avut bursa de studiu in cehia iar acum sunt in sua, job ok, masina, casa in chirie – iar sora-mea e putin invidioasa, e doar in liceu deci e imposibil sa ai acelasi asteptari, oricum e implicata in diverse actiuni extra-scoalare, invata bine, munceste uneori sa stranga bani … si mereu cand apar discutii in familie ea devine “geloasa”, daaaa Cristi in sus, Cristi in jos…
Eu nu am nimic impotriva ca is putin mai jos. Fratele nu e director sau ceva, el e angajat la o firma, unde castiga mult mai bine ca mine. Si binenteles multi din familie au pretentia sa ajung acolo, nu se gandesc ca poate eu nu imi doresc asta. Dar insista si devin enervanti.