De dimineata a fost ok pentru schi. Din pacate priceperea mea pentru schi e limitata, s-a vazut si azi. Dupa ce am urcat pana mai sus de cruce ( de la cabana Montana 2), cu clapari si schiuri in spate ( claparii aia sunt extraordinar de grei) Am ajuns la o zona pe care puteam schia. Binenteles, nu puteam sa fiu eu bun la asa ceva. Greu cu coboratul, am picat de vreo 15 ori, abia ma tineam pe schiuri. Era relativ mai usor cu urcatul, daca aveam zapada in zona respectiva urcam repede.
Dupa o vreme ( muuulta vreme, adica 2 ore) am reusit sa merg cu schiurile si sa ma opresc fara sa mai cad. Imediat dupa aia am avut de urcat o groaza pana la cruce ( dar pe alt drum ) si de acolo iarasi coborare. Am coborat in viteza, i-am ajuns pe toti din urma ( eu fiind tot timpul ultimul in grupa noastra). In concluzie, schiul este in un sport trecut in lista sporturilor greu de practicat si nu foarte placute.
Parca m-ai descris pe mine la fazele cu cazutul! Sunt experta 😀