Bulgaria a fost prima din Puterile Centrale care a semnat un armistiţiu pe data de 29 septembrie 1918). Pe 30 octombrie Imperiul Otoman a capitulat. Pe 3 noiembrie Austro-Ungaria a trimis un steag alb comandantului italian pentru a-i cere un armistiţiu şi termenii păcii. Termenii au fost aranjaţi prin telegraf cu autorităţile Antantei de la Paris, au fost comunicate Austro-Ungariei, iar aceasta i-au acceptat. Armistiţiul cu Austria a intrat în vigoare începând cu ora trei în după amiaza zilei de 4 noiembrie. Austria şi Ungaria au semnat armistiţii separate în urma prăbuşirii monarhiei habsburgice. După izbucnirea Revoluţiei germane, a fost proclamată o republică la 9 noiembrie, marcând sfârşitul Imperiului German.
Kaiserul s-a refugiat a doua zi în Olanda care i-a acordat azil politic (a se vedea Republica de la Weimar). Pe 11 noiembrie a fost semnat un armistiţiu într-un convoi feroviar la Compiègne în Franţa. La ora 11 în aceeaşi zi a încetat focul şi armatele au început să se retragă. George Lawrence Price este considerat în mod tradiţional ca fiind ultimul soldat ucis. Starea de război între cele două tabere a persistat pentru încă şapte luni până la încetarea finală constituită prin semnarea Tratatului de la Versailles la 28 iunie 1919 cu Germania şi următoarele tratate cu Austria, Ungaria, Bulgaria şi Imperiul Otoman semnate la St. Germain, Trianon, Neuilly şi Sèvres. Multe memoriale astfel oferă ca dată finală a războiului anul 1919; în contrast, cele mai multe comemorări ale războiului se concentrează asupra armistiţiului din 1918.
