Dacă în partea I am discutat un pic despre traseul ales, unde am alimentat și ce am folosit, e timpul să vă trecem un pic și prin drumul pe care l-am parcurs în acele trei zile. Începând cu prima zi și un pic în care am fost în drum spre Lago D’Iseo.
Plecarea
Am programat să plecăm din Timișoara undeva pe la 15:00, dar e destul de evident că n-am plecat la ora respectivă. În primul rând pentru că mai aveam ceva de lucru, iar în al doilea rând pentru că voiam să plecăm cu mașina destul de plină și să nu mai oprim până după Szeged.
Încărcare la 100 % în Timișoara
Așa că până am alimentat mașina la una din stațiile de încărcare făcute de primăria Timișoara, am rezolvat și ultimele probleme pe care le mai aveam de rezolvat pe laptop și am plecat pe la 16:10 efectiv de undeva din zona Buziașului.
Orașul era, normal, aglomerat la acea oră, așa că abia pe la ora 16:50 am ieșit din oraș și ne-am mișcat către ieșirea de pe Torontalului. Am ales să ieșim pe DN6 pe la Cenad, pentru că știam cum se circulă înainte de Pastele catolic pe Nadlac. Nici n-am prins foarte multă coadă când am ieșit efectiv din țară, undeva pe la 18:30, cred că am stat 6-7 minute.
Am mers apoi mai departe prin Mako spre Maroslele (cam spart drumul acela local între aceste localități) și am intrat pe M43 unde am mers fix 5 minute, pentru că am ieșit pe drumul national 5 și ne-am oprit după câteva minute la Fehértói, unde am halit o ciorbă de pește. Nu sunt cel mai mare fan de pește, dar ciorba asta a fost ce trebuie. (doar că nu v-aș putea recomanda să băgați și ardei-ul iute, că nu vă mai simțiți limba după)
De acolo, am mai mers o scurtă bucată până am intrat pe M5 și apoi încă 10 minute până la prima oprire și încărcare, la Mol de lângă Szatymaz pe M5.
Prima oprire: Mol Szatymaz
Am ajuns la Mol-ul de lângă Szatymaz cu 51 % baterie după 146 km parcurși, cu 166 km range și cu un consum mediu de 17.2 kW / 100 km. Cu toate că am fi putut să mergem mai departe și să încărcăm la Kecskement sau undeva mai departe, am oprit și am mai stat vreo 40 de minute făcând un plan relativ pe unde vrem să mergem. Cum ziceam, n-am apucat să ne hotărâm exact pe unde mergem și pe unde să oprim, așa că aici am făcut un plan relativ, am încărcat mașina până pe la 95 % (27.100 kW) și apoi am plecat spre Budapesta.
Drumul până la Budapesta a fost evenimente. Am pus tempomatul pe 115 km/h, afară ploua, erau 5 grade, așa că până la Budapesta am mers destul de relaxat timp de o oră și 24 de minute.
A doua oprire: Ionity Budapesta
Am ajuns la Ionity-ul de lângă Budapesta, mai precis de la Szigetszentmiklós, fix lângă autostradă, la o benzinărie Shell. După 143 km parcursi, am ajuns cu 125 km range, 41 % baterie și 101 km/h media de viteză, având o medie de consum de 19.7 kW / 100 km.
Fiind primul Ionity pe care l-am testat eu vreodată, experiența a fost destul de smooth. Toate încărcătoarele sunt numerotate, doar selectezi charger-ul din aplicație, bagi mufa în mașină și dai să încarce. Super simplu, am încărcat și aici până pe la 93 % (29.250 kW) și apoi ne-am pornit iar la drum.
De menționat: peste tot unde am avut Ionity, prețul a fost același: 0.79 euro / kW. Am aflat după că dacă aveai și aplicația de la WeConnect cu mașina băgată și cardul, puteai să încarci considerabil mai ieftin. Dar nu e bai, pentru că vom știi pentru drumul următor.
Am mers relativ puțin până la următorul charger de la Ionity, cel de la Bablona. Drumul tot așa, ploaie și frig, a scăzut temperatura până pe la 3 grade și a început să fulguie, lucru care a afectat și consumul.
A treia oprire: Ionity Babolna
Am ajuns la Ionity-ul de la Babolna după o oră și 100 km parcurși, deci vă puteți imagina cât a fost media de viteză. Aveam 138 km range și 49 % baterie, cu o medie de consum de 22.7 kW / 100 km. A fost și o zonă cu schimbări de elevație, am avut și ceva zăpadă, probabil de aceea și consumul mai mare. Ca idee, pe întors, pe o porțiune similară, dar cu altă vreme, a fost cu totul și cu totul alt consum (dar asta o să vedeți în cel de-al treilea articol).
N-am stat decât vreo 20-25 de minute aici, cred că am dus bateria până pe la 85 % (17.230 kW) și am mers spre următorul charger. Pe drum am trecut vama către Austria, vremea a fost la fel de “faină”, a scăzut temperatura până la 2 grade, dar nu a mai nins la fel de tare.
A patra oprire: Ionity Parndorf
Am ajuns la Ionity-ul de la Parndorf după 103 km parcurși, cu 99 km range și 36 % baterie, cu o medie de viteză de 96 km/h și consum de 22.0 kW / 100 km.
Ne-am dat seama că puteam probabil să ajungem direct de la Budapesta la Parndorf, chiar dacă aveam doar vreo 10 % baterie, dar cu vremea pe care am avut-o, am zis să nu riscăm prea mult să stăm.
Am stat și aici vreo jumătate de oră să încărcăm mașina, am plecat cu vreo 85 % baterie (25.180 kW) parcă și am mers către locul unde am făcut pauză până a doua zi, undeva la vest de Viena.
A cincea oprire: Ionity Steinhausl
Am ajuns la Ionity-ul de la Steinhausl după 96 de km parcurși, cu 116 km range și 42 % baterie, cu o medie de viteză de 87 km/h (am mers pe ocolirea Vienei foarte mult) și cu un consum de 20.8 kW / 100 km.
Am încărcat și aici până pe la 90 % în vreo 40 de minute (27.860 kW) și apoi am luat o pauză până a doua zi.
A doua zi ne-am pornit devreme, pentru că bănuiam că traficul va fi mai…. accentuat în vinerea mare catolică, așa că de la 06:30 ne-am preîncălzit mașina (și am mâncat vreo 2 % baterie) și apoi ne-am pus pe drum până la următoare locație
A șasea oprire: Smatrics Wels (Eberstalzell)
Am ajuns undeva la sud de Wels, la Eberstalzell, tot pe lângă autostradă, dupa o oră și 43 de minute conduse și 172 km, cu 68 km range și 24 % baterie cu o medie de 98 km/h și un consum de 19.8 kW / 100 km. Tot răcoare, 3-4 grade, dar asfalt uscat și fără prea mult vânt.
Au urmat vreo câteva ore lucru, timp în care am și încărcat mașina până la 100 % (am băgat 41.300 kW), am mâncat, am băut ceva să ne energizeze și am consumat aproape toată bateria de la laptop. Așa că după 4-5 ore de lucruri de rezolvat, cu bateria și bateriile la nivel maxim, ne-am pornit mai departe la drum.
De menționat: am încărcat mașina la stații Smatrics (poreclit SRMCS, că tot îi poceam numele) în Austria în loc de Ionity pentru că avea un cost ușor mai bun, de doar 0.70 euro / kW. Cu abonament ajungeam la 0.60 euro / kW, dar am zis că pentru trei încărcări nu se justifică banii dați. Am fi câștigat undeva la 7 euro pentru toate încărcările, iar abonamentul este de 9.99 euro pe lună.
Drumul pe lângă Salzburg și prin Germania a fost relativ smooth, asfalt uscat, temperaturi destul de bune și mers lejer pe la 105-110 km/h, admirând lacurile și munții de pe lângă autostradă.
A șaptea oprire: Ionity Samerberg Nord (Rosenheim)
Am ajuns la unul din spațiile de servicii de pe autostradă, mai precis la cel de la Samerberg Nord (undeva aproape de Rosenheim) după 167 km parcurși într-o oră și 42 de minute, cu 145 km range rămas și 46 % baterie, cu o medie de viteză de 96 km/h și un consum de 16.5 kW / 100 km, cel mai bun consum pe care l-am avut până atunci. Dar cu ziceam și mai sus, asfalt uscat, vreme lejeră, soare afară, undeva pe la 10 grade, frumos.
Nu am petrecut foarte mult timp nici la această stație Ionity, dar am avut o premieră, mai precis am descoperit că toate cele 4 stații Ionity erau ocupate. Mai era și o stație Mer lângă, dar aparent nu era funcțională.
Cât am stat noi 5 minute să ne gândim ce să facem, a plecat o mașină și ne-am pus noi la încărcat. Apoi au plecat încă alte două mașini iar la final a plecat și ID.3 care era pus la încărcat fix lângă noi (și care a uitat să își închidă clapeta de la zona de încărcare, de i-am făcut eu semn să stea să îi închid eu. Măcar a fost de treabă, a zis un Danke, all good).
Nici aici nu am stat foarte mult, ci doar vreo 25 de minute cât să ajungem pe la 88 % și am băgat 22.950 kW. Asta pentru că ne-am zis că mai încărcăm undeva pe la Innsbruck.
Lucrurile au stat însă un pic diferit.
Am intrat în Innsburck pentru că, pe lângă peisajul fain, au un Burger King la care tot am salivat să ne băgăm să ne facem plinul cu haleală. Iar dacă tot am stat un pic să mâncăm și să mai verificăm una alta pe laptopuri, am zis că să mai încărcăm undeva vreo 5-6 minute ca să fim siguri că ajungem la Brennero, la vama dintre Austria și Italia.
A șaptea oprire: Smatrics Innsbruck
Am zis să mergem să încărcăm la siguranță încă 10 minute, vreo câtiva kW. Am găsit un Smatrics la ceva reprezentanță Hyundai, era de 20 kW, dar am zis că pentru 10 minute, merge. La ce nu ne-am uitat în aplicație era că se taxa la minut, deci pentru cele 11 minute state am plătit 7.7 euro și am încărcat doar 4.300 kW. Deci ne-am luat mare țeapă. Dar știm pe viitor să ne uităm mai atent.
Până în Innsbruck am făcut 109 km într-o oră și nouă minute, range 185 km la sosire și 57 % baterie cu o medie de 92 km/h și un consum de 15.0 kW / 100 km. Deci am bătut recordul de consum, din nou.
De acolo am decis că avem chef să mergem mai pe curbe și am luat-o pe drumul 182 către Brennero ca să trecem vama.
Înainte să trecem vama însă….
A opta oprire: Ionity Brennero
La limita dintre Austria și Italia am oprit din nou la Ionity, dupa 41 km de mers extrem de chill pe curbe în 53 de minute, cu un range la sosire de 141 km și 47 % baterie, o medie de 45 km/h și un consum de 23.8 kW / 100 km. Așa-i când urci câteva sute de metri în altitudine.
Planul la Brennero a fost relativ simplu: am pus mașina la încărcat, am văzut că durează cam 45 de minute până la 100 %, așa că ne-am făcut un plan ca în 45 de minute să trecem pe la toate magazinele din outlet pe care voiam să le vedem și să ne întoarcem înapoi.
Din păcate n-am găsit lucruri foarte interesante, dar ne-am întors înapoi când mașina era la 99 %, deci timing-ul a fost foarte bun.
Am încărcat 24.540 kW și am coborât ușor câtre Vipiteno, unde am intrat pe autostradă și ne-am continuat mersul relativ relaxat spre Bolzano și mai departe spre Verona.
Voiam inițial să încărcăm și la Trento, dar ne-am dat seama că am opri degeaba la Trento, pentru că de la Brennero la ieșirea de la Trento aveam 7.8 kW / 100 km consum și vreo 75 % baterie. Așa că am continuat până la următorul Ionity de pe drum.
A noua oprire: Ionity Affi
Am ajuns la Ionity-ul de la Affi (în partea sud-estică a Lago di Garda) după 211 km parcurși în două ore și un minut, cu 83 km range și 28 % baterie, cu o medie de viteză de 102 km/h și consum de 15.6 kW / 100 km. Aici probabil că am fi putut merge și mai repede și să ajungem cu 15 % baterie, dar e și primul loc unde am reușit să încărcăm cu mai mult de 50 kW (mai precis cu 65 kW).
De menționat: în tot drumul am avut puține chargere la care să fi mers încărcarea cu mai mult de 50 kW. Doar la întoarcere la Budapesta, când am ajuns cu 19 %, am reușit să încărcăm vreo 30 % cu 80 kW. În rest, 50 kW și aia e.
Am stat și aici vreo 40 de minute, într-una din cele mai mari statii de Ionity pe care le-am prins. Din câte rețin, erau undeva la 18 stații de încărcare rapidă. Și două mașini. Noi și un Taycan.
Am stat până am fost noi comfortabili cu vreo 83-84 % și am plecat mai departe spre ultima destinație a celei de-a doua zile.
A zecea oprire: BeCharge Colombo
Ultima oprire a zilei am făcut-o undeva pe la ora 21:00, când ajunși la câțiva km de hotel, am zis să testăm și una dintre stațiile beCharge, care sunt destul de populare în Italia, dar și considerabil mai scumpe, mai precis 0.90 euro / kW.
Am ajuns la BeCharge-ul de la Colombo (aflat într-o zonă un pic ciudată) după 88 km parcurși în 55 de minute, cu 252 km range și 83 % baterie, cu o viteză medie de 85 km/h. Am stat puțin, doar cât să ducem mașina până pe la 95 % și am încărcat 13.304 kW.
Hotelul era aproape, așa că după nici 5 minute de mers am parcat mașina frumos la hotel și am luat-o pauză până a doua zi, zi petrecută în mod special pentru plimbare prin zonă.
Concluzie după prima zi (jumate)
Probabil principala concluzie a fost că ne-am oprit un pic prea des, lucru pe care l-am “rezolvat” pe întoarcere, într-un fel. Cert e că după ce am mers suficienți km cu mașina, ne-am dat seama că nu trebuie să ne oprim tot după 130-140 km, pentru că mașina poate duce și mai mult, lucru despre care o să vorbesc în cea de-a treia partea, cea de întoarcere către Timișoara.
În următorul articol însă, am aruncat o geană pe ce e interesant de făcut pe lângă lago d’Iseo și prin împrejurimi. Dacă tot am venit până acolo.
