Ieri a fost o zi…. ciudata. Sa zicem ca s-au intamplat destule. La 8 jumate am plecat pana la Spitalul Judetean din Timisoara pentru un fibroscan. Odata ajuns acolo imediat am auzit ca a murit Anca Parghel, chiar in acel spital. Avusese cancer, iar noaptea trecuta au fost complicatii care au dus la deces.
In fine, dupa cum spuneam, am ajuns la 9 dimineata pentru fibroscan. Am stat jumate de ora ca sa imi ia actele la gastroenterologie si inca o ora pana sa ne trimita sus la fibroscan. In ora asta am auzit ceva foarte …. interesant.
Un batran vorbea cu o doamna de la informatii sau ceva de genul. Si dialogul a fost urmatorul ( cel putin ce am prins eu ) :
– Doamna, va rog vorbiti mai tare ca nu aud cu urechea stanga. Unde trebuie deci sa merg pentru ?! ?
– ………
– La ce sa caut la urgente. Mai bine merg acasa cu masina. De fapt stai ca nu mai am casa…
Era sa ma ia un ras pe acolo, dar mi-am dat seama pana la urma ca nu era ceva foarte amuzant. Omul acela avea ceva arsuri pe brate si in plus ii luase foc si casa. Nasty.
Pe la 11 jumate ( dupa 2 ore de stat degeaba ) am mers sus pana la fibroscan. Ciudat sau nu, zona in care se afla fibroscanul era aproape de zona in care stau pacientii in paralizie sau in coma ( cazurile mai grave). Ce am vazut si pe acolo. Treceau targile in prostie pe acolo. La un moment dat a fost un pacient care tot striga prin zona. Nu am auzit mare lucru, ca eram cu castile in urechi. Dupa vreo 3 minute mi-am dat seama care era faza. Omul ala nu s-a mai putut abtine si s-a pisat pe el. E rau cu bolnavii de genul….
Mi-am dat seama cand am vazut toti oamenii care stateau langa mine la coada la fibroscan aveau trase gecile peste nas, semne ca mirosea ceva naspa. Atunci am vazut ditamai….. balta, la vreo 10 metri e mine. A fost unul din momentele in care mi-am dat seama ca e bine uneori sa nu ai simtul mirosului foarte dezvoltat. Pentru ca eu nu simteam mai nimic.
Partea proasta este ca a venit cineva abia dupa vreo jumate de ora sa curete serios locul. Aia insemna pe la ora 1. La 1 jumate au reinceput intrarile la fibroscan, care spre surprinderea mea au mers foarte repede. Pe la 2 am intrat si eu p’acolo, in 10 minute a fost totul gata si am plecat.
La ora 2 si 11 minute, cand am prins expresul 3, era o aglomeratie infernala in Timisoara. Asa cum e in fiecare vineri. Am facut jumate de ora pana la gara.
De acolo alta distractie. Nu imi intrasera banii pe cardul ala ING de student. Nu ca ar fi o suma foarte mare, dar totusi, e faza ca ar fi trebuit sa existe ceva bani in contul respectiv. Am vorbit cu niste domnisoare pe la banca care mi-au zis sa sun la telefonul negru din afara. Ala de suni la relatii cu clientii. Normal, ca la orice serviciu, am stat 5 minute pana sa raspunda cineva. Mult stat degeaba la vorba si la telefon cu aia de la ING.
In autobuzul care ma ducea aproape de casa mi-am adus aminte de ceva. Asta dupa o frana brusca a soferului, carea trimis pasagerii mai aproape de casa. Adica s-au “ingramadit” toti in fata. E periculos sa meri uneori cu anumite autobuze, pentru ca unii merg ca nebunii.
Seara am aflat ca banii de pe Alertpay au intrat cu succes. Ceea ce inseamna ca serviciul merge excelent si pentru Romania si nu trebuie sa stai dupa el cum stai dupa paypal. Alertpayul nu e asa mare, dar pentru moment e bun.
Seara, un film bun, un manager si somn. Cu lucrul am cam ramas pe dinafara, dar sunt sigur ca pot recupera azi tot ce nu am facut ieri.
